Cine-a cãutat în viaţã doar plãceri,
A obosit,
Şi-apoi îşi duce soarta-ncet,
Plin de mâhnire,
A tot cules din ceeace-a sãdit,
Trezindu-se târziu, secãtuit
Fãrã iubire,
Nu vedem cum timpul
Merge lângã noi,
Zâmbind din mers,
Dar culegând petale roz de flori,
Sufletul meu mai scrie câte-un vers,
Şi agãţându-se de nori,
Deschide pentru noi,
O poartã-n univers.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iubirea dã sens mereu existenţei. Cu bune, cu rele, e rotiţa ce-ntreţine mecanismul! ;)