Acolo unde rãsãritul,
Trimite-ntâia razã
Şi amurgul ne aruncã,
O ultimã lucire,
Pe chipul lor, lumina
Veşnic scânteiazã,
Şi ne priveşte lung,
Cu drag şi cu iubire,
Pe-o margine de cer,
Mãreţ plutea un vultur
Cu aripe întinse
Ajunge sus pe piscuri,
Şi priveşte-n zare,
Şi îmbãtat de vraja
Lumii necuprise,
Strânge-ncet aripa,
Ca sã nu mai zboare,
Rãmâne sus acolo,
Nu vrea sã mai coboare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoasa si armonioasa aceasta poezie si foarte profunda! Are dreptate Allexya, dece ar mai cobori din puritatea inaltului spre mizeriile pamantene?
