Sufletul ursit şi încãrcat de vise,
S-a trezit când s-au deşteptat şi zorii,
El a mângâiat speranţele închise,
Şi le-a lãsat sã zboare din bezna închisorii.
Când apãreai seninã şi-atât de graţioasã,
Şi cu-n sãrut înseninai beciul suferinţii,
Te ţineam în braţe, atâta de frumoasã,
Cã mã pizmuiau toţi zeii şi toţi sfinţii.
Poeme cu slove dulci şi încãrcate,
Cu toatã mierea stupilor din lunci,
Lumina bucuriei profunde şi curate,
Versurile mele, te rog sã nu le-arunci.
Roi de poeme, zburând ca funigeii,
Le-am trimis şi în Olimp, cu-n zâmbet de salut,
Citindu-le, s-au întristat toţi zeii
Şi au murit, cã nu te-au cunoscut
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu se faceau astfel de poeme frumoase pe vremea Olimpului. Dragoste, sensibilitate, dor, adoratie, toate intr-un poem frumos de dragoste.
2.
Mereu esti bolnav de dragoste, de cand te stiu, o boala cronica la care niciun doctor nu gaseste leacul. Cred ca zeii te-au invidiat si au murit ca aveau de ce. Dragostea ta e transcedentala.
