LUMINI DE OPAIÅ¢
Searã târzie, gândul melancolic,
Stelele aprinse sub cerul tãcut,
Somnul tulburat de visul diabolic,
Cu amintiri de-atunci, dela început,
Trece prin mine himera buimãcitã
Lumini de opaiţ, scãpãrând în noapte,
Nostalgia iubirii, azi încãrunţitã,
Umbre ce mã bântuie cu şoapte.
Încet-încet, sufletul se frânge,
Nu mi-e teamã de necunoscut,
Gust picãtura fierbinte de sânge,
Ce-a mistuit rubinul primului sãrut
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Melancolic, nostalgic poem, dar frumos, în aceeaşi mãsurã. |
|
|
