Å¢i-am spus de-un miliard de ori cât te iubesc,
Şi iubirea mea va fi fãrã sfârşit,
Departe de tine e imposibil sã trãiesc,
Dar şi lângã tine e cumplit,
Azi sunt ca fierul înroşit,
Prins între ciocan şi nicovalã,
Şi aştept cu teamã ca sã fiu lovit,
Sufletul nu mã înşealã,
Într-o zi voi fi strivit,
Şi vor veni iar dimineţi,
Poate cu tristeţi,
Când te vei trezi,
N-ai sã mai citeşti poezii,
Pline doar de nerozii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
aşa cred şi eu allexya, valoarea unei poezii, nu are legãtura cu vârsta, evident din aceastã convingere mã exclud, gândindu-mã cã la vârsta mea, Goethe era îndrãgostit şi scria poezii de dragoste
Rãmâne poezia tuturor, indiferent de vârstã. Asta încercam sã spun cã fiecare vers, strofã, poezie pune un semn, o amprentã care rãmâne în sufletul cititorilor.
3.
Îmi permit sã te contrazic,Allexya.
Nerozie mai are şi sensul de lucru lipsit de importanţã, fleac.
Mulţi mari poeţi s-au autoironizat. Aici domnul Zãbran aratã cã va veni timpul ca iubita sã nu mai citeascã poezii în care sã o agaseze cu lucruri mãrunte ca iubirea , adicã o super modestie.
Mie mi-a plãcut foarte mult, poate pentru cã sunt şi eu mai în vârstã.
Când nu o sã mai fim noi , rãmâne poezia voastrã a tinerilor.
In poezie nu e loc de nerozie. In orice poezie, indiferent de lungime, de semnificatie, exista suflet, gandire, traire, asa ca nici o poezie nu este neroada.
