Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	OCHII TÄ‚I

OCHII TÄ‚I Ochii tãi, douã turcoaze, Un sãrut şi douã patimi, Îi privesc în lungi extaze, Cu dorinţa care cade Ostenitã, printre lacrimi. Gura ta amãgitoare, Fel de fel de vorbe spune, Mi le-aruncã, zâmbitoare, Cuvinte ce mã chinuiesc, Când şopteşte-ntr-un fel anume : * Şti cã şi eu te iubesc * Mã înţeapã doar în glumã, În seri lungi pline de brumã, Când ne privim cu nostalgie, Iubirea ne spune cu melancolie Cã dragostea eate închisã, Într-un album cu flori uscate, Din tinereţe adunate, Doarme pentru totdeauna, Ca o petalã de narcisã 2013

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Iubirea de multe ori Te pune la incercari, Ascunsa intr-un album Va exploda ca un boom.	Nicu Constantinescu
2.	m-aţi fãcut sã râd de mine însumi, mulţumesc pentru observaţie, dar, dupã cum ştim cu toţii, timpul se dilatã şi se contractã, ceeace tocmai am demonstrat	constantin zăbran
3.	Modul în care trecutul şi prezentul se întâlnesc în aceastã poezie, mai ales în ultimele 4 rânduri, calificã poezia şi în 3013.
4.	Foarte frumos dar trist. Mi-a plãcut: Un sãrut şi douã patimi Cu dorinţa care cade Ostenitã,printre lacrimi. Dacã rândul trecut aţi scris o poezie pentru anul 2019, acum avem o poezie pentru anul 3013. Sper cã nu v-am supãrat,eu ca matematician vãd repede numerele. Cu toatã stima.	BC1944

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]