Durerea mea ştiu cã ne dezbinã,
Şi-o arunc, cã sufletul o sã mi-l sfarme,
Dar mi-e teamã cã iar o sã revinã,
Când voi vedea iubirea ta cum doarme
Sã lãsãm în pace amãgirea,
Când floricele înfloresc la tâmple,
Şi creşte-n trupul nostru-mbãtrânirea,
Cum Dumnezeu a spus sã se întâmple.
Dela-nceput ne este scris destinul,
Scriem versuri cu dor şi nostalgie,
Cu noi începe rãsturnat festinul,
În clipe pline de melancolie.
Cu-atâtea lacrimi în suflet adunate,
Din vremurile de odinioarã,
Cu întrebãri ştiute dinainte,
Şi rãspunsuri care-or sã mã doarã.
În album amintirile sã le-aşezãm, cuminte,
Şi-n urnã scrumul visurilor arse,
Şi sã plecãm pe valuri de cuvinte,
Spre orizontul amurgurilor sfinte,
Şi strãlucirea zãrilor ne-ntoarse
2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
În album amintirile sã le-aşezãm, cuminte,
Şi-n urnã scrumul visurilor arse,
Şi sã plecãm pe valuri de cuvinte,
Spre orizontul amurgurilor sfinte,
Şi strãlucirea zãrilor ne-ntoarse
Foarte adevãrate ultimele 2 versuri din strofa 4. Chiar dacã dragostea e frumoasã, magicã, cred cã orice om ştie, sau aflã pe parcurs, cã nu e gratuitã, cã uneori se plãteşte cu tristeţe. Mi-a plãcut şi înţeleg, oarecum, sentimentul acestei poezii.