Vino la fereastrã sã privim ninsoarea,,
Când în suflet suspinã triste îndoieli,
S-o rugãm sã ne aducã alinarea,
Sã nu ne mai vindem crude amãgeli,
Sau vrei sã aşteptãm sã vinã primãvara,
Când va înflori-n grãdinã liliacul, ?
Şi-ntr-o zi de mai când vine seara,
Cu zâmbete sã ne aducã leacul.
Vino la fereastrã sã privim grãdina,
Acum când trandafirii roşii înfloresc,
Nu mai mã-ntreba a cui a fost vina,
Tu şti cât te-am iubit şi te iubesc.
Nu vreau sã mai vãd fantoma iernii,
Cum îngheaţã tãcerile din noi,
Sã ridicãm în slavã imnuri şi vecernii,
Mereu sã fie primãvarã, nu viscole şi ploi.
Nu mai vreau sã vãd florile cum plâng,
Şi toţi fluturii pe care i-a ucis,
Sã vãd cocorii cum în stoluri mari se strâng,
Şi, cu ţipete voioase, pleacã-n paradis.
Sã aruncãm tãcerea-ntr-un abis,
Şi sã pãstrãm statornicia unui vis,
Pe care tu mi l-ai promis
