Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	PRIMEŞTE-LE

PRIMEŞTE-LE S-adunã lacrime în versuri Ca ploile-n imensul nor, Şi cad din-nalte universuri, Cu mii de fulgere de dor. Şi-n vis se-adunã-atâtea poezii, Tu te gândeşti cã poate sunt târzii, Dar ele vor rãmâne-n veşnicii, Primeşte-le, Iubeşte-le, Sunt singurele mele bucurii, Sunt singurele mele bogãţii

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	da tiolia, tu scri din suflet şi acolo va rãmâne	constantin zăbran
2.	A scrie din minte nu se poate uita, dar ce-i scris in suflet acolo ramane!	Tiolia
3.	parcã a vorbit Ecleziastul, liviu	constantin zăbran
4.	Din tot ce exista, doar sufletul poate fi cu adevarat plin de bogatie, restul e desertaciune pieritoare.	elbi
5.	mulţumesc nicu pentru aprecierile tale atât de frumoase	constantin zăbran
6.	mulţumesc, mã bucur cã iubeşti poezia ca şi mine	constantin zăbran
7.	Fii mandru, detii o mare bogatie: picturi, poezii, oameni pe care i-ai vindecat si nu te uita. Toate raman mostenire de valoare.	Nicu Constantinescu
8.	La fel gândesc şi eu despre poezie, cã este o bogãţie, o avere, un dar minunat pe care Dumnezeu ni-l dã, iar noi, la rândul nostru, avem obligaţia moralã, de a îl da cãtre ceilalţi.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]