Gândurile ni se-ntretaie,
Cu mângâieri de vis şi joc,
Mâinile erau vãpaie,
Simţeam în mine-atât noroc,
Te modelam ca pe un lut,
Sã te prefac într-o zeiţã,
Cu zâmbet galeş de domniţã,
Ochii tãi ţi s-au umplut,
De iubire şi dorinţã,
Cu braţul, dulce mã cuprinzi,
Suspini uşor şi îmi întinzi,
Tot sufletul într-un sãrut,
Cu puf de noapte pe obraz,
Îmbrãţişaţi sub clar de lunã,
Pe frunte îţi puneam cununã,
Lucea ca razele pe iaz,
Eu, ca luceafãrul stam treaz
Clipeam cu stelele-mpreunã,
Grãdina-şi rãsfira culoarea,
În crâng cânta privighetoarea,
Miroseai ca şi sulfina,
Erai petala, eu tulpina,
Pe fruntea ta cununi cu rouã,
Cer vrãjit de lunã nouã,
Îşi scutura pe noi grãdina,
Petale de multicolore flori,
Dormeam, visând pânã în zori,
Când ne trezea, cu-alint, lumina
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Are un caracter aparte poezia, iar peisajul parcã-i din poveşti.
2.
în tinereţe ştiam pe de rost cel puţin jumãtate din poeziile lui Eminescu, iar acum unele din poezii le-am scris în parcul Copou la 10 metri de teiul lui
