Priveşte cât de frumos se-aratã zorii,
Şi-ţi lumineazã chipul tãu iubit,
De bucurie s-au rãsfirat şi norii,
Sã ne rugãm iubito, în prag de rãsãrit.
Hai în grãdinã sã simţim mirezmele zambilei,
Când cerul violet şi liniştit zâmbeşte,
S-ascultãm voioşi primul ciripit al zilei,
Când,în cuibul ei din crâng, mierla se trezeşte.
Sã mai întârzie-n fereastrã lumina aurorii,
Sã privim cu bucurie cum se întorc cocorii,
Cum scânteiazã roua pe frunza din livadã,
Cum cocoşii se trezesc şi cântã în ogradã.
Şi amurgul vrea sã-ţi vadã zâmbetul candorii,
Apari şi pentru el disearã la fereastrã,
Vrãjit crepuscul şi farmec al culorii,
Stai luminoasã ca o floare-n glastrã.
Noaptea-ncet s-a stins în braţele iubirii,
Când dimineaţa are iz de busuioc,
A fost noaptea-nmirezmatã a-mplinirii,
Noaptea ca o clipã plinã de noroc
