A venit toamna cu brumã şi cu ploi,
Şi prin grãdini, trandafirii amorţesc,
Copacii se înalţã trişti şi goi,
Când pe ramuri frunze ruginesc.
Pe firele de iarbã, azi mai cade rouã
Dar mâine vor dormi sub pãturi de zãpezi,
Ghiocei, croiesc încet haina lor cea nouã,
Şi albinele viseazã floarea din livezi,
Dar natura, cu rãbdare, aşteaptã primãvara,
O vor vesti, cu drag,
Aşteptând-o-n prag,
Ghiocelul, zambila, lãcrãmioara,
Doar ele mai ştiu ce e iubirea,
Oamenii-au gonit-o,
Cu sufletul uscat,
Şi, fãrã sã gândeascã, s-au înstrãinat,
Nu vã e teamã cã vine pustiirea,
Nesãbuiţi, cu sufletu-ngheţat ?
Mã doare sã vãd urã în priviri,
Nu mai ştim sã facem rugãciuni,
Viaţa e doar un şir de amãgiri,
Auzim doar vorbe de ocarã şi minciuni.
Iatã vine iarna cu ochii ei de ceaţã,
Demult a plecat iubirea dintre noi,
Ne simţim streini şi atât de goi,
Şş-aşa cum meritãm,
Ne târâm prin viaţã
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu pot spune decat ca e adevarat si trist ce ni se intampla. Poezia e tintita si profunda.
