ÎNVAŢĂ
Copiilor şi nepoţilor mei
Învaţã de la râuri sã ai statornic drumul,
Şi orice piedicã ar fi, sã nu dai înapoi,
învaţã de la flãcãri ce-avem de ars în noi,
Ce este vãpaia, dar şi ce este scrumul,
Învaţã de la umbrã sã taci şi sã veghezi,
Sã fii credincios şi smerit ca ea,
Învaţã de la stâncã cum neclintit sã crezi,
Şi fãrã şovãire sã-nduri furtuna grea.
Învaţã de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţã de la piatrã ce trebuie sã spui,
Învaţã de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume liniştit sã treci,
Învaţã de la stele sã nu te înspãimânţi,
Învaţã de la greieri cã-i minunat sã cânţi,
Învaţã de la râmã cã nimeni nu-i uitat,
Învaţã de la nufãr sã fii mereu curat,
Învaţã de la vulturi când aripa e frântã,
Sã fii puternic şi viaţa s-o iei mereu la trântã,
Priveşte la furnicã ce plinã e cãmara,
Învaţã de la ea cum sã duci povara,
Învaţã cã munca e brãţarã auritã,
Şi vei şti ce-i o viaţã împlinitã,
Învaţã de la brazi ce este mândria,
Poţi învãţa şi de la proşti ce este trufia,
Învaţã de la ghiocei ce este duioşia,
De la lãcrãmioare sã fii mereu gingaş,
Multe poţi sã-nveţi şi de la un fluturaş,
Învaţã cine e satana şi priveşte sfinţii,
Cine-ţi sunt duşmanii şi cine sunt pãrinţii,
Învaţã de la mamã cum trebuie sã iubeşti,
Şi de la tatã cum trebuie sã munceşti.
Pe pãmânt, omul are multe de-nvãţat,
Doar aşa vei fii un om adevãrat,
Învaţã de la munţi, livezi şi flori,
Sã treci frumos prin viaţã
Şi frumos sã mori.
2010
|
