În pofida necredinţei mele, cred în tine,
Chiar dacã nu vrei tot am sã te iubesc,
De-mi voi schimba cãrarea cãtre alt destin,
Îmi pun aripi de dor şi de suspin,
Şi voi pleca prin lumi de dincolo de mine
Unde dorul se transfigureazã într-un somn ceresc,
Arzã pãcatele în vãpãile din iad,
În suflet sã-mi rãmânã doar cenuşa lor,
Tu sã priveşti cu ochii tãi de jad,
Cum sufletul, se urcã spre ceruri, ca un nor,
Nu-mi pasã dacã de-acolo poate am sã cad,
Cãderea din înalturi, e la fel ca şi un zbor
