Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	DESCÂNTEC

DESCÂNTEC Pe suflet, toamna pune azi frunziş, Plâng dorurile-n surdinã, rece, Frunzele-n furtunã cad pieziş, Şi timpul meu prin suflet trece. Cântul meu n-a fost de împrumut, În toama-n care am fãcut popasul, Şi mi-amitesc cât m-a durut, Gândul cã-mi voi pierde glasul. Tu încercai sã mã alinţi, Privind cu neputinţã cerul, Eu te rugam sã nu mã minţi, Şi sã-ndepãrtezi misterul. Rãtãceam prin crângul de arini, Şi mã temeam cã pierd iubirea, Iar toamna cu frunze de rugini, Îmi va semna curând pieirea. Dar mâine am sã chem, O babã priceputã, Sã ne dezlege de blestem, În tãciuni şi apã ne-nceputã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	şi unele babe au har, doar ai stat şi tu pe la ţarã şi cunoşti fenomenul	constantin zăbran
2.	Frumos descantec, frumoasa poezie, mi-a plcut, dar pentru deslegare as prefera niste popi cu har.	Nicu Constantinescu
3.	Am fost si eu in copilarie odata la o *baba*, dar nu m-a ajutat cu nimic. E bine de stiut ca sunt si *babe* mai cu har.
4.	mulţumesc pentru apreciere, eu mi-am fãcut toate vacanţele la mãtuşile mele dela ţarã, aceastã practicã magicã era foarte obişnuitã atunci( azi nu mai ştiu )şi foarte eficientã o spun din experienţã	constantin zăbran
5.	E superb finalul! Ma intreb daca inca se mai merge la babe si in ziua de azi, oricum erau o versiune mai *naturista* a medicinii de azi.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]