A venit iarna, cu ger şi cu ninsori,
Mai trãiesc câteva flori,
De romaniţe şi de tufãnele,
Frumoase, dar triste floricele
Dar vor mai trãi,
Şi când va veni,
Zãpada peste ele ,
Ascultã cântul meu,
E un colind de iarnã,
Sã te ningã-ncet,
Cald ca şi un brâu,
Îngerii-n zãpadã,
Lumina o rãstoarnã,
Iar amintirile în suflet,
Curg ca un pârâu,
Cu murmur de baladã.
Când rãtãceam prin lume,
În lanuri de luminã,
Şi te cãutam în strofele fierbinţi,
Te-nveleam cu petale albe de verbinã,
Te sãrutam smerit, ca pe o reginã,
Poleitã-n aur cu lacrime de sfinţi.
Azi sunt un bãtrân, parcã fãrã nume,
Ce nu-şi gaseşte locul în aceastã lume,
Când vãd cum ura sfâşie pãmântul,
Oamenii-au uitat ce e rãu şi ce e bine
Şi nu mai vor deloc s-audã CUVÂNTUL
Nu mai ştiu ce-i bucuria şi ce este cântul
Am uitat de mult sã iubim frumos ,
Lumea-i un ospiciu hâd şi zgomotos
Fiii Tãi orbiţi , ce-au fãcut din Tine ?
Doamne , nu-ţi întoarce privirea dela noi
Priveşte-ne cât suntem de trişti şi goi ,
Ştiu c-am merita numai sã ne cerţi ,
Dar Tu eşti bun şi mare şi poate-ai sã ne ierţi
Ni-s inimile Doamne , uscate , sterpe , seci ,
Sãdeşte-ne în piepturi iubirea Ta de sus ,
Şi-ncãlzeşte Doamne sufletele reci ,
Tu, ce astãzi ne trimiţi , pe Fiul Tãu , Isus .
Un cantec foarte frumos cu fata la Hristos.
Un indemn la bunatate, la smerenie, la iubire acum in asteptarea Lui. Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!
