AI SÄ‚-NÅ¢ELEGI
Iubirea mea este adevãratã,
Şi-n vise uneori apare,
Ca un semn de întrebare,
Şi acolo, c-o mânã tremuratã,
Eu am bãtut mereu la porţi închise,
Tu n-ai venit nici pe uşi deschise.
Iubirea mea cu iz de floare,
Prin veri fierbinţi sau veşnice zãpezi,
E-o pasãre ce zboarã înspre zare,
În suflet numai tu exişti, nu vezi ?
Ca-ntr-o rugã mi-s braţele deschise,
Ele te aşteaptã în fiecare zi,
Chipul tãu e versul multor vise,
Le voi scrie când timpul va veni,
Sãrutul meu e fluture ce zboarã,
Pe colţul gurii tale şi pe gât,
Poate doer atunci, a câta oarã ?,
Ai sã-nţelegi cã te iubesc, şi cât !
|
