Privesc cum se revarsã-albastrul serii ,
Pe luciul mãrii , mângâiat de val ,
Şi-n falduri violete , palmierii ,
Foşnesc lâng-un minaret medieval ,
Nu-i glas de clopot ruga ce rãsunã ,
Cântã muezinul sacru vers melodios ,
Care-n albele moschei adunã ,
Între pãmânt şi cer , orice pãcãtos .
Şi pe orice credincios.
Ei se rugau fierbinte lui Alah,
Eu parc-ascultam o muzicã de Bach.
Privesc pe gânduri nimburile zãrii ,
Cãrãri pe care mã simt atâta de strein ,
Ne despart mereu valurile mãrii .
Poate într-o zi o sã mã-ntorc , senin ,
Dar n-am sã-ţi spun de unde vin .
Garian (Libia ) 9 feb 1982
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Versuri care aduc un pic de caldura pe o vreme destul de rece si sacralitate. Indiferent de religie, credinta venita din suflet sparge orice bariera de timp sau spatiu.
