Autor:	costel zăbran ( constantin zăbran ) - [ POEZIE ]
Titlu:	SCHILODUL

SCHILODUL Cunosc un bãtrân schilod, Care, în copilãrie, Şi-a pierdut braţul, Tãiat cu un cuţit, De un nerod, Smintit. Şi azi, când îl ascult, Se plânge cã îl doare Braţul pe care Nu-l mai are, A mai rãmas durerea, Carnea a murit de mult. Şi-n inima mea simt, O durere crudã şi duşmanã, Iubito, şi tu mã dori, Ca o neadormitã ranã, Iun. 1992

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	vã mulţumesc pentru aprecieri, sunt mãgulit	constantin zăbran
2.	Eu spun puţine, deşi simnt multe, dar când o spun îmi asum rãspunderea convingerilor mele;Schilodul este giuvaerul poeziilor postate pânã acum.Extrem de concisã şi sugestivã spune mai mult decât un fluviu,mãrturisind pentru dragostea absolutã.Felicitãri din tot sufletul!	cutreeratorul
3.	Imi place poezia si mesajul.Felicitari!	Marcoci Dorian
4.	In general oamenii simt durere pentru ceace pierd. Si materia amorfa are inteligenta si simturi, dar o fiinta care pierde un brat? bratul acela doare cel mai rau.	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]