Å¢i-am dãruit iubirea mea curatã,
N-ai înţeles şi-ai azvârlit-o-n foc,
În dansul flãcãrilor roşii aruncatã,
Şi-am crezut cã n-a avut noroc.
Un înger trist m-a inspirat deodatã ,
Şlefuiesc cu drag versurile calde,
Ca şi Pygmalion ce-a sculptat pe Galateea,
Afrodita i-a dat viaţã şi-a devenit femeia,
De care s-a îndrãgostit, precum şi eu de tine
Am adunat izvoare, trupul sã se scalde,
Strãluceau pe tine picuri cristaline
Iubirea mea în suflet îţi pãtrunde,
Undeva -ntr-un colţ adânc şi fãrã nume,
Şi de-acolo, ca un ecou rãspunde,
Un cântec ca o rugã, dintr-o altã lume
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
A iesit o poezie superba pe tema iubirii neconditionata care cere sacrificii, iar frumusetea consta in comparatia facuta intre iubirea pamanteana cu cea a personjelor mitologice. Inspiratie de erudit in dragoste.
