Stoluri de lãstuni parcã taie seara,
Simfonia toamnei se stinge-n depãrtare,
Şiruri de cocori, sunt gata de plecare,
Sub odãjdiile iernii aşteptãm iar vara.
Se zbat în crivãţ codrii, fãcând parcã litanii,
Cu crengile-negrite ca lumea de pãcate,
Se roagã la icoane, sperând cã sunt iertate,
Şi mila cea de sus, sã ne-ndulceascã anii.
Umbrele-nserãrii dau buzna în odaie,
Vântul se învolburã şi bate în ferestre,
Într-un copac uscat, plânge-o cucuvaie,
Ca o fecioarã fãrã noroc şi fãrã zestre.
Dau foc amintirii, iubito, eşti aproape,
Pe chipul tãu cel drag, zâmbetul se-aşterne,
Un dor cumplit de tine, ca un pescãruş pe ape,
Închid ochii încãrcaţi de plânsete în perne,
Şi adunã lacrimi cu care sã se-adape
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
E putin trist cand pleaca pasarile spre tari mai calde, iarna e ceva mai greu dar speranta ca totul renaste primavara ne da multa putere sa traim. Pescarusul ne aminteste prin zborul lui maiestos de tumultul marii pe care o ador.
Cred ca pasarile, pe langa multe alte semnificatii, sunt cele mai potrivite ptr a exprima durerea, lacrima, tristetea. Au ceva aparte, adus din inaltul lor, care atunci cand sunt personificate dau acelui lucru sau sentiment o valoare speciala. Pescarusul este una dintre pasarile mele preferate. Imi place poezia!
