Dacã-i mai multã noapte,
Sunt mai multe vise,
Beznã-nfricoşatã,
Şi hranã a luminii,
Podgorii de soare,
Dulci îţi sunt ciorchinii,
Ce-i strivesc în somn,
Cu murmure şi şoapte,
Lasã-i sã se coacã,
Dece tu vrei sã-i scuturi ?
Eu îi strâng în mine,
În locuri calde, sacre,
Inima sã guste ,
Boabele de struguri,
La fel ca la-nceputuri,
Doar pe cele dulci,
Nu pe cele acre.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ai dreptate nicule, dacã n-am gusta şi din cei acri, n-am şti cum sunt cei dulci
Nici nu bagi seama cand mai sunt cateva bobite necoapte cand savurezi dulceata si aroma de care nu te mai saturi din cele coapte. Cele acre sunt ca sa nu ti se aplece.
