În lumea asta mare , iubirea doarme dusã,
Nimãnui, de ea, nu-i mai este dor,
Rar ne-o amintim ca de-o umbrã-apusã,
Poate cã va reveni, cândva, în viitor
Nu ştim ce este viaţa, nici eternitatea,
Când dorurile vechi se-afundã în uitare,
Ne obsedeazã parcã , numai voluptatea,
Dar vergile durerii, se-abat pe fiecare.
Mereu ne-aruncã cineva în braţele iubirii,
O vedem venind din vaste depãrtãri,
Un înger ne-o aduce cu dor şi cu visãri,
Şi apoi adoarme în noaptea amintirii.
Sau îngheaţã sub zãpezi ca florile-n grãdinã,
Nu vrem sã ştim cã n-are nici o vinã,
Rãmâne numai viaţa cu pofta de trãire,
De plãceri deşarte suntem mereu flãmânzi,
Dacã moare-n noi orice zâmbet de iubire,
Nu ştim cã-ntr-o zi vom plãti dobânzi.
S-o lãsãm sã se scalde-n ape line,
În murmur de izvoere, cu ape cristaline,
Fãrã gânduri pline de gunoaie sau noroi,
Trimite Doamne mila Ta spre noi.
Umple sufletele noastre de luminã şi iubire,
Sã intre-n slava Ta şi-n cer de nemurire,
Cãci trupul singur, fãrã mântuire,
Pe crucea de pãcate va sta in rãstignire
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Aveti dreptate, domnule Constantin. Fara credinta, iubire si lumina, ramanem orbi si goi.
2.
nicu, noi am discutat multe lucruri în seri memorabile, şti cã sentimentele şi gândurile mele sunt profunde şi nãscute din evenimente şi trãiri dramatice din viaţa mea, iar iubirea m-a ajutat sã trec peste toate obstacolele şi astãzi sã trãiesc iubirea purã
tiolia, mã bucurã cuvintele tale, universul este creat din iubire, noi ne naştem din iubire, iubirea este singura limbã de comunicare care ne face fericiţi, noi scriem poezii din iubire, sã ne umplem sufletele de iubire şi vom fi nemuritori
