Am implorat iarna sã m-aştepte,
Trupul meu e mult prea-mbãtrânit,
Prin nãmeţi de nea tãiasem trepte,
Sã cãutãm prin ceruri dorul risipit.
Am rugat râurile sã-ţi spunã,
Cât de mult prin nopţi am rãtãcit,
Lung mã priveşte trista lunã,
Vãzând sufletul, de doruri chinuit.
Seninã este numai noaptea clarã,
Stelele sunt risipite pe crengile din crâng,
Florile-au murit, pãsãri nu mai zboarã,
Şi prin copaci, crengile se frâng,,
Curg gândurile ca nişte ape line,
Şi pe maluri alene se preling,
Şi nimeni nu mai vine,
Cu drag sã mã aline,
Şi-ntr-un searbãd vis, dorurile se sting
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
în cãutarea liniştii şi mai ales a divinului da, dar timpul niciodatã nu l-am cãutat, fiindcã nu l-am pierdut ca Proust, mult timp am cheltuit în nopţi de gardã, sã mã instruiesc sau sã creez ceva, cuvântul *plictisealã*, l-am scos din dicţionar, eu nu am timp sã termin ce am început
