strada asta e îngustã pentru ale mele picioare/ am un vag gust de must pe buzele- mi supte/ uscate cu pielicine sfãrâmate/ privirea- mi nebunã de sete fuge/ se izbeşte de copaci/ crengi/
dobitoace/ flocoase mã privesc cu ochi mari, holbaţi/ înconjuraţi de lungi gene de fete arcane şi sprâncene pletoase de moşnegi de prin poveşti cu zâne/ pupile de grãsime translucide a pois/ oricum ãştia se uitã la mine/
ochii în reptaţie prin vãi în lux de luminã/ pãmântul scârţâie, sub picioare resturi de case arse/
port perechea de pantofi din aur cu toc lung pentru picioruşe fragile şi- n nisip se înfundã cu ale mele glezne, tremurânde gambe elefantine/
privirea languidã de fata morgana în extaz, ochii douã pete de ulei fierbinte, ating cu degetele picioarelor punctul ultim de copturã în pantofii de aur roşii de cãldurã/
gâfâi aburi sângerii prin nori maro de nisip, ierburi ciolãnoase, oase spiritoase/
le aud/ murmurã/ şoptesc despre viaţa care a trecut, sfârşitul ce va sã vie/ sfârâitul sângelui meu prin vene le face sã se pleoşteascã îngreţoşate pe o parte/
adãposturile de cârtiţã sunt abandonate în fugã, nu din pricina secãtuirii, ci al izului sudorii mele ca fumul de fripturã/
roşii maci direct uscaţi/ îmi cresc în sus pe frunte/ în gurã îmi cade la intervale regulare câte o sãmânţã
de opiu/
cont invers/ clepsidrã ambulantã/
copaci scârnavi, de crengi jumuliţi atârnã cu trunchiul de pãmânt/
nu- mi amitesc precis cum am fãcut/ dar am o foame atavicã ce urcã şerpuind de undeva de sub tãlpi/
se târâie lent de pe picioare în viscerele ce încep lacome sã se mãnânce unele pe altele/
copacul smintit e o pradã şi scoarza scrâşnind printre dinţii cabalini rari/ fisuraţi/ o mãnânc/
o sug între buze/ cu degetele- mi cu tot ce se lipesc şi fierbinte cu scoarţa se prãjesc/
sub soare luãm foc împreunã, picioarele torturate în aurul pantofilor roşu/
bucãţi seci de scoarţã plevoasã/ în jos pe gât alunecã în dâlme ca prin a solzosului gât de şarpe, râme/
nu refuz aici ca sã stau/ cu calmul bufniţei stupide împãiate la pândã/
printre statui de oameni de lut pe vine/ cu gâtul chircit printre gambe şi mâini la spate inatural deviate/ desculţe cãlcâiele- mi târâie prin praf fãrã voie sau ţintã al meu sfert de fiinţã/
pot bea mustul acru/ granulos cu sânge/ sudoare/ şi pleavã de ierburi tostate în dinţi de/ soarele un Vlad sadic cu suliţi de foc mii/
ce- mi strãpunge subtil dar stabil corpul din cap în picioare/
sfera clocotitoare imensã rumuros se învârte în juru- mi/ vâjâind/ sfredelindu- mi timpanul în mici pãrticele sonore/ Ah..!, Ah..!.. casc gura larg într- un surâs lateral, rânjet de sare/
mã ia cu ameţeli dulci şi scurtcircuite mentale/ ca în Matrix stau inertã pe spate fãrã risc de cãdere un moment în care/
totul dispare inclusiv ochiul holbat de Cain di spate /apoi întreagã masa mea de carne de pãmântul/ dintr- o datã mieros/ de negru şi rece/ se izbeşte cu trudã/
eu covrig fãcutã ca la mama în burtã oarecând/ pãmântul unsuros de carnea- mi transpiratã/ delirez/ oftez/ desenez/ prin aer cu degetul curve solare unde globul de aur morbos dãnţuia/
dirijez/ coruri mute de teschiuri urlante pe punte/ privind partituri/ de crãpãturi/ pe palme uscate/ muşc din limba îmbãlsãmatã cu scoarţa amarã/ a singurului Pom, eu, rahiticã Eva.
încet cercurile lichide ale pupilei se dizolvã şi curg/ în mici râuri negre pe obrazul scrijelit/ ochii mei douã pie semilune de alabastru sub pleoape de granit.
