Autor:	Aida Zaharia ( Aida Zaharia ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pustiu, la ţarã

Câmpurile gem de buruianã Of! Bãtrânii s-au împuţinat. N-are cine maicã, zice buna, Sã mai iasã toamna la arat. Câmpurile zac în uscãciune, Nu mai sunt bãtrâni la noi în sat N-are cin sã samene ogorul, Zice buna într-un lung oftat. Eu, privesc adânc în lunga zare Mã întreb de pot sã fac ceva?! Buna mea, cu mâinile în poalã Plânge amarnic. Se duce şi ea. Lângã poartã uscãcios salcâmul, Nu mai face flori de câţiva ani, Au uitat copii sã mai treacã... La Crãciun... se împlinesc cinci ani.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Felicitãri pentru recunoaştere, îţi doresc succes. Şi eu trãiesc în amintiri, dar ştii ce-au spus Horaţiu:CARPE DIEM	constantin zăbran
2.	trecutul e ceea ce ne defineşte ca oameni. fãrã trecut nu avem identitate. fãrã trecut nu putem merge mai departe. fãrã trecut nu avem modele, exemple de viaţã şi existã riscul sã pãşim din greşealã în greşealã. ignorându-ne trecutul, nu ne ignorãm oare şi prezentul şi viitorul? pot oare unul fãrã altul? oooo, ar fi atât de multe de depãnat pe aceastã temã! dar azi sunt fericitã. tocmai am primit o Diplomã de Participare la Concursul Naţional de Poezie Tricolorã.	Aida Zaharia
3.	îţi transmit şi eu ce mi se spune şi mie: încearcã sã mai ieşi din trecut	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]