Autor:	Aida Zaharia ( Aida Zaharia ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Bunica mea

Cu mâini uscate, ca de moaşte Bãtrâna plãmãdeşte pâine, Trezitã e din miez de noapte, A jale-a tot lãtrat un câine. Pe laiţa din odãiţã, Moşneagul e de mult bolnav, Stã aţipit, pe lângã plitã, Respirã-ncet, abia abia. Patru duzini de ani îi leagã Şi patru plozi. Azi toţi plecaţi. Ea face pâinea, el viseazã, Şi moare-ncet, nemângâiat. Şi-ar fi dorit sã aibã aproape Copii, nepoţi şi strãnepoţi, E doar bãtrâna care coace... În timp ce omul ei...(de mult) e mort.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	ai rãscolit în mine dureri profunde , şi copiii mei sunt plecaţi prin depãrtãri	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]