Autor:	Aida Zaharia ( Aida Zaharia ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Am... întomnit şi eu

Toamna şi-a scuturat frunzele uscate pe umerii mei. Şi de parcã nu ar fi fost de-ajuns poverile mele mi-a pus pe marginea tâmplei şi poverile lumii. Merg aplecatã, Cu bãrbia înfiptã în scobitura gâtului şi caut în frunze rãspunsuri la întrebãrile mele, la întrebãrile lumii. Îmi opresc paşii pe aleile parcului. Privesc spre rãsãrit, şi spre apus, spre miazãzi şi miazãnoapte... În foşnetul toamnei Aud doar murmurul frunzelor Îmi îngrop palmele în rugina copacilor... Ştiu, am aflat... Rãspunsurile sunt în mine, În tine, În noi. Acum sunt liberã! Poverile au cãzut de pe umerii mei Odatã cu frunzele toamnei.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	rãspunsul tãu e plin de bun simţ, aşa e, timpul nu-l întoarcem şi nu ne rãmâne decât sã-l ascultãm pe virgiliu CARPE DIEM	constantin zăbran
2.	nu putem da timpul inapoi, dar... putem invata sa pretuim timpul rãmas, timpul care vine. nu-i asa? multumesc prietene ca te opresti asupra randurilor mele.	Aida Zaharia
3.	da aida,toate rãspunsurile sunt în noi, dar nu ne ajutã cu nimic, cã nu putem da timpul înapoi	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]