Autor:	trandafir simpetru ( trandafir simpetru ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Era singura...

Era singurã Şi palidã ca toamna. Noaptea, venea pe ţãrm Şi briza caldã o desfrunzea încet Şi-o dãruia talazurilor grele, sã-i sãrute Lumina de staminã a trupului curat. Mânca lãmâii şi le-asculta surâsul , Cânta în ritmuri stranii, cu privirea Umbritã de-nserãri îndepãrtate Şi somnul ei era o linişte În care ancorãm mereu corãbii albe Cu marinari uitaţi de mult, în porturi Şi-n anotimpuri tâinuite-n ea. Ciudtã ca o floare deschisã Numai seara când ne jefuisem visele Şi ne mirãm ce bucurii Ascunde soarele şi lutul , Dar am pierdut-o-n somnul cu corãbii Spre nu ştiu care port Şi rãtãcesc de-atuncea cu privirea Pe cerurile apei, mişcãtoare , S-o regãsesc cuprinsã În spumele mãrii.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Frumoasa poezie.Multumesc de sfat.Dar nu uita ca marele Paunescu are o poezie inchinatã sotiei ultime a poetului cu acre are o fiica Ana Maria. Carmen minutare Carmen secundare Carmen e numele sotiei.Iar Gheorghe Gheorghiu are un cîntec numit Mihaela, o fosta prietenã din tineretea lui	vicvas
2.	Homer ar fi considerat aceste versuri un imn catre Selena! O frumoasa definitie a lunii. Am citit cu placere versurile dvs si ma intreb, de ce publicati atat de rar pe site-ul acestui cenaclu ? Multumesc, pentru invitatia de a scrie pe Grai romanesc si pentru lectura versurilor mele.	braniste
3.	Multumesc de invitatie! Noaptea nu e singura...e impreuna cu ziua si cu dimineata. Noi nu suntem singuri! Felicitari pentru versuri!	Tiolia
4.	Minunat vers!	ruddy

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]