|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Pribeag am tot umblat prin lume
Dorind sã-mi fac în viaţã rost,
Supus mereu altor cutume,
Dureri în suflet multe-au fost.
Rostul nu-mi e printre strãini;
Am cunoscut şi frig şi teamã,
Îmi este dor de rãdãcini,
Primeşte-mã acasã, mamã!
Deschide uşa şi te-aratã-n prag
Tu, mama mea plinã de dor,
Ştiu cã doar ţie-ţi mai sunt drag
Şi-acum mã-ntorc, un fiu rãtãcitor.
Mã iartã mamã intrutot
Şi mã aşteaptã în tãcere,
Şi tac şi eu, tãcerea ne va spune tot:
Degeaba am acum avere!
Departe-am fost de tine mamã,
Iar tâmplele ţi s-au albit
Şi te privesc acum cu teamã,
Cã viaţa ta e pe sfârşit.
Ce îmi doresc de vrei sã ştii
Când nostalgia-mi dã târcoale?
O casã- acolo, printre vii
Şi-un râu, acolo, mai la vale.
Şi iarbã verde pe rãzor
Şi te-aş vrea mamã în putere,
Sã ai nepoţi lângã fecior
Sã fim cu toţi, e singura avere.
Primeşte-mã mamã acasã
Cu zaibãr dulce şi sarmale,
Cu pâinea aburind pe masã,
Sã-ţi ascult vorba ta agale.
Primeşte-mã acasã ţarã ,
Sã-ţi simt mirosul de ţãrâna,
Sã scap de-a dorului povarã,
Sã savurez limba românã.
S-alerg din nou prin lanuri coapte,
Sã bat cãrãrile din munţi,
Sã numãr stelele în noapte;
În ţara mea am prieteni mulţi.
Deschide ţarã, poarta pentru toţi
Care-au plecat în lumea crasã,
Pune cãtuşele la hoţi
Şi adu-ţi fii buni, acasã1
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
absolut emoţionant, ce sentimente profunde şi duioase ! |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
