Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	ETERNELE MÄ‚RI, ETERNE IUBIRI

Eternele mãri Cu zbucium etern, Din zãri, depãrtãri, Peste noi se aştern. Marea vuieşte-n adâncuri Şi ritmic loveşte la ţãrm, Vãd pescãruşîi în pâlcuri Parcã pe valuri adorm. Pulseazã în val veşnicia, În stânci veşnicia loveşte Şi-mprãşţie-n jur simfonia, Iar ţãrmul din vis se trezeşte. Mi-ai aşezat iubito, o algã, Pe umerii goi arşi de soare, Şi-o sãrutare pe buze-mi aleargã Cu gustul de sare de mare. Dar valul adunã Şi alge, şi paşi, şi sãruturi Le duce-n adânc împreunã, Fãcând aluat pentru alte-nceputuri. Peste urmele noastre de paşi, Mâine alţi paşi s-or aşterne, Şi alte alge pe umeri golaşi, Vor fi martori iubirii eterne. Sã facem, iubito, din stânci mici altare, De acolo sã înãlţãm rugile noastre Lui neptun, sã ne dea binecuvântare Botezându-ne-n valuri albastre. Pe dig apoi, iubito, sã ne urcãm, Sã ne-adâncim cu privirea în larg, De acolo aş vrea sã strigãm: Te iubim mare şi ţãrmul tãu ne e drag!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	una din cele mai frumoase poezii pe care le-ai scris, m-ai încântat, felicitãri	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]