|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Departe, pe o geanã de sat,
E o casã cu flori multe la geam;
Acolo inima mi-am lãsat
Când eram fericit sau plângeam.
Din câmpuri colorate de flori
Ţi-am împletit cu dor o ghirlandã,
Ştiu cã nu vei dormi pânã în zori,
Vei sta pe fotoliu-n verandã.
Când se vor îngâna primii zori,
Te voi gãsi în prag somnoroasã
Şi în triluri de privighetori
Te-oi sãruta, femeie frumoasã..
Tu mã aştepţi de departe sã vin:
De vreme-s albit, de dor obosit,
Vom închina câte-o cupã cu vin
Revederii toastând bun venit!
Dorurile noastre rebele
Ce se-ntâlneau adesea pe drum,
Se oglindeau în ape şi-n stele,
Se vor împlini poate, acum;
Destinul nu ne-o mai fi paravan:
Prea mult ne-a durut depãrtarea,
Ne-a chinuit acelaşi alean
Şi n-am ştiut vre-o clipã uitarea:
Mã întorc din a mea pribegie,
La casa cu flori multe la geam,
În satul ce nu mã mai ştie,
Acolo, eu doar pe tine te am!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
aceastã frumoasã poezie nimeni n-o trãieşte şi n-o înţelege mai bine ca mine |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|