Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	INCESTUL

La început erai mai temãtoare, Umblai pâş â€" pâş şi doar din când în când Mã mângâiai aşa precum o boare Şi ca o umbrã-mi pãtrundeai în gând. Apoi ai început sã prinzi curaj Şi m-ai atins şi m-ai ţinut de mânã, Cred cã aveai la tine şi bagaj, Mã vizitai cam la o sãptãmânã. Când mi-ai pãtruns în casã însã, Fãr-sã te chem mi te-ai vãrât în pat, Şi mi-ai cerut sã las lumina stinsã Şi plata sã ţi-o fac anticipat. Nu m-am opus cãci n-aveam nici o şansã Şi-am acceptat totul fãrã protest; Încet, încet, m-ai introdus în transã Şi ai comis cu mine un incest. Nu bãnuiam c-o sã mai am o sorã Şi cã vom fi-mpreunã pân-la moarte, Cã mã vei chinui orã de orã Şi cã vei fi tiranicã cu-n frate. Cu tine merg şi dorm şi mã trezesc, Sunt obligat sã-ţi dau mereu bineţe, Acuma ştiu cã n-ai nimic dumnezeiesc; Dar eşti a mea, urâtã bãtrâneţe!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	cu aceastã poezie chiar cã m-ai surprins, foarte originalã şi foarte inspiratã, bravo, felicitãri	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]