Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	NÄ‚UCITOARE STEA

Te-am regãsit în gândurile mele Pe tine, albã stea nãucitoare; Din alergarea ta ameţitoare Ai poposit şi te-am zãrit prin stele. Ai coborât apoi ai intrat În inima-mi golitã de iubire Şi m-ai umplut de-atâta fericire, Cã totu-n jur îmi pare minunat. Te cãutam în visurile nopţii Ca beduinul apa în deşert, Sã te gãsesc şi apoi sã te iert: Te-ai dus şi m-ai lãsat în voia sorţii. N-am lãcrimat atunci când ai plecat Deşi atâta gol în suflet mi-a rãmas, Nu mai aveam nici lacrimi şi nici glas, De-aceea dupã tine n-am strigat. Mi-ai revenit în inimã şi gânduri La fel de minunatã cum te ştiu, Ai apãrut ca oaza în pustiu Şi-acum refac iubirea din frânturi. Te voi închide-n inima şi mintea mea Şi vei rãmâne-a pururi ferecatã, Eu am rãmas cum ştii, ca altãdatã; Rãmâi cum eşti nãucitoare stea! Îmi e de-ajuns sã-mi fii în amintire, E de ajuns cã-n suflet mi-ai rãmas, Nu mã mai doare cã sunt de pripas Dacã te am pe ţine dulce amãgire!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	E preferabil sã iubeşti, chiar şi în pierdere, decât sã nu iubeşti deloc.
2.	mi-a plãcut mult aceastã poezie frumoasã şi profundã, o poezie a iubirii, singura care ştie ce e veşnicia,	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]