|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Trãiesc acum dezamãgire
Şi parc-aş fi legat de pat,
Parc-am rãmas fãrã iubire,
Mã simt copil abandonat;
Eu am plecat numai cu tine,
Te-am îngrijit ca pe-un copil,
Pe drumuri rele, pe coline,
Şi ştiu, n-am fost mereu gentil!
Tu eşti mereu o mare Doamnã,
Eşti şi puternicã şi tare
Şi de-a fost varã, de-a fost toamnã,
Am fost la munte şi la mare.
Au fost şi zile mai rebele;
Te-am mai lovit, te-am mai bruscat,
Ţi-am adresat şi vorbe rele,
Dar tu o Doamnã, m-ai iertat.
Au fost şi zile-nşelatoare
Când m-ai golit la portofel,
Dar am avut inima mare
Şi nu m-am supãrat defel.
Ne-am suportat unul pe altul,
Dar recunosc cã te iubesc,
Şi când mi-a sãrãcit bugetul
N-am încetat sã cheltuiesc.
Aştept cu multã nerãbdare
Ca sã-mi mai pun un ban deoparte,
Şi chiar de eşti costisitoare,
Din ce-i al meu, eu îţi fac parte.
Şi vom pleca din nou pe drumuri,
Tovarãşi de nedespãrţit,
Sã fii cuminte, fãrã fumuri,
Sã te-ocrotesc eu îţi promit.
Ţi-am respectat orice cerinţã
Deşi am mai greşiţ şi eu,
Şi ne-am jurat mereu credinţã
De-a fost la bine sau la greu.
Acum cã nu mai eşti cu mine
Mã simt de-a dreptul vinovat:
Nu a depins deloc de tine,
Eu singur te-am împrumutat!
Abia aştept sã vii acasã
Sã fim la fel ca la-nceput,
Eu grijuliu, tu credincioasã,
Nu te-oi mai da cu împrumut!
Te aştept sã vii din lungul drum,
Şi parcã nu mai trece vremea,
Ca sã te spãl, sã-ţi dau parfum,
Sã-ţi fac şi plinul draga mea.
Sã-ţi verific şi presiunea
Sã am încredere deplinã,
Sã ai un mers de catifea
Iubitã mea, scumpã maşinã!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
mi-a fãcut plãcere cã am recitit aceastã poezie, e ca un banc bun cu o poantã nostimã |
constantin zăbran | | 2. |
Amuzantã poezie! Deja intrasem la bãnuieli cu lovitul, cu împrumutatul şi deja îi plângeam de milã bietei femei... Da, mi-a plãcut! |
|
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|