|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Te iubesc de n-am cuvinte
Dragostea ca sã ţi-o spun,
Dar privirea ta mã minte
Gândul tãu umblã nebun.
Îmi spui vorbe îndulcite
Parfumate ireal,
Eu te cred cã-s fãrã minte
Şi pierdut în ideal.
Îmi rosteşti cu voce gravã
Vorbe pline deâ€"nţeles,
Ştiu cã-s pline de otravã
Şi mã laşi neînţeles.
De aceea în prag de searã
Râd ades apoi suspin,
Eşti parfum de primãvarã
Miere plinã de venin;
Mã complac şi-s ca o floare
Veştejesc de-atâta dor,
Tulbure-s ca o vâltoare,
Limpede-s ca un izvor.
Clarã eşti, zi însoritã,
Plinã de filozofii,
Nici nu ştiu de eşti nãscutã
Sau produs de alchimii.
Şi de-i una şi de-i alta,
Eu te plac aşa cum eşti
Şi te rog nu-nchide poarta
Zânã bunã ca-n poveşti!
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
înseamnã cã are simţul umorului |
constantin zăbran | | 2. |
Allexya, multumesc pentru citire si apreciere! |
Nicu Constantinescu | | 3. |
Costele, a citit-o si o si apreciaza, ii place. E scrisa mai demult. |
Nicu Constantinescu | | 4. |
Asta numesc o poezie sincera! Imi place dualismul poeziei, dragostea, in acest caz, este ca o moneda cu 2 feţe. |
| | 5. |
Mie poezia mi-a plãcut, dar cred cã Å¢uchi nu a citit-o, altfel n-ai mai fi existat, deşi încerci s-o mai dregi un pic la sfârşit, |
constantin zăbran |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|