Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	TU, FULG DE NEA

Tu, fulg de nea venit din cer, Ce rece eşti de atâta puritate! Când te-ai topit pe faţa mea, stingher, Din vis m-ai luat ducandu-mã-n realitate. Mi-ai netezit obrazul cu blândeţe, M-am bucurat şi o clipã m-ai sedus Şi am simţit curata ta fineţe Şi nu te-am şters ci am privit în sus, Lãsând ninsoarea toatã sã mã-ngheţe Şi-n suflet puritatea sã-mi pãtrundã, Sã-mi mângâie fiinţa cu a ei nobleţe Şi-n complicata-mi existenţã sã se-ascundã. Iar floarea-nmiresmatã de la geam Ce-mi mângâie privirea-n dimineţi Privea şi ea la fulgii în noian; Ai grijã floare gingaşã sã nu îngheţi! Voi mai rãmâne un rãstimp în prag Ca mângâierea sã-mi rãmânã purã Şi-apoi caminu-ncins cu lemn de fag Sã mã învãluie cu sfânta lui cãldurã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Un fragment de iarna foarte frumos, in care ati captat simplitatea, magia si puritatea, asa cum spuneti si dvs, a fulgului de nea, a iernii in sine.
2.	un fulg de nea, ce frumuseţe de sentimente a stârnit !	constantin zăbran
3.	Iarna dvs mangaie cald, duios si putin nehotarat. Ultimile versuri ating ideea de completare a starilor. Foarte frumos !	mihaela gudana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]