Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	MAI VIMO MÄ‚ICUŢÄ‚

De-atâta vreme, mamã, te-ai dus Pe drumul de pulberi astrale, Iar astãzi de colo de sus Simt raza prvirilor tale. -Copile, am putut sã-ţi ofer Mângâierea şi sufletul meu, Şi astãzi de aicea, din cer, Fac ce pot sã nu-ţi fie prea greu. -Dar mamã, mi-e greu fãrã tine, De-mbrãţişarea ta caldã mi-e dor, Mi-e rece în jur, nu-mi e bine, Amintirile mamã, mã dor. Nici tu n-ai ştiut mamã bunã În ce lume pãgâna mã laşi , O lume pe dos şi nebunã Urâţitã, cu oameni abraşi. Nu mai e nimic cum tu ai lãsat: Valorile sunt inversate, Iar traiul ne e greu şi ingrat, Vieţile ne sunt comfiscate! Mai vino mãicuţã în vise, Şi îmi mângâie sufletul greu, Uşile mereu sunt deschise: În tine sper, şi în Dumnezeu!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Va multumesc mult pentru citire si aprecierile voastre. Amandoi sunteti suflete sensibile.	Nicu Constantinescu
2.	O mama ramane mama si dincolo de viata. Emotionante versuri.
3.	deşi m-a pãrãsit de 70 de ani, şi astãzi spun , cu ochi umezi * mamã, mi-e greu fãrã tine *	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]