Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	SE APRINDEAU PE CER ATÂTEA STELE

Se aprindeau pe cer atâtea stele, Şi-atât de clarã luna strãlucea, În satul drag al visurilor mele, Şi toate au rãmas în mintea mea. Eu te ştiam în lume doar pe tine, Comoara mea iubito, tu erai, Iar serilor clare, de farmec pline, Erai stãpânã-n nopţile de mai. Când înfloreau la lunã trandafirii Şi în amurg ningea cu flori de tei, Duios ne cuprindea focul iubirii, Pentru iubire ne-nchinam la zei! Ce dulci poveşti! Iluzii fericite Ne cuprindeau şi ne furau atunci, În piepturi ne bãteau inimi vrãjite Şi ne priveam cu ochi sfioşi şi dulci. Naivã îţi lãsai pe mine capul, Iar eu stângaci te sãrutam vibrând, Ca un şcolar ce n-a-nvãţat destul Şi-i pus sã spunã lecţia din gând. Credeam în fericire ca în lege, Fãrã sã ştim cã lumea-i din pãcat, Eram cu capu-n nori, se înţelege, Şi cerul pentru noi era regat. Dar cât de mult îmi pare cã-i de atunci!... De parcã n-ar fi fost în veci, S-au risipit ca pãpãdia-n lunci, Iluzii dulci â€" iluzii reci.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc Allexya!	Nicu Constantinescu
2.	Are parfum eminescian aceasta poezie foarte romantica. Imi place!
3.	Va multumesc mult!	Nicu Constantinescu
4.	Sublim!	catido
5.	Frumos, poetic, nostalgic...	Dariaa
6.	o poezie care incalzeste inima!	necol29

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]