Am plecat la drum hai-hui
Cãtre vârful gruiului,
Am oprit la un izvor,
Am bãut apã cu dor,
Şi strângând calul în frâu
Am scos flinta de la brâu;
Am ochit în zarea mare
Într-un cârd de cãprioare,
Dar niciuna n-a cãzut,
N-au fugit când m-au vãzut
Cãci flinta era-nvechitã,
Şi nu nimerea la ţintã.
Una dintre cãprioare
Cu ochii ca de cicoare,
M-a privit adânc în ochi
Sã nu-i fie de deochi!
M-am apropiat de ea
Şi i-am dat apã sã bea,
Apã rece de izvor
Cu dor pãstratã-n ulcior,
Am prins-o peste mijloc
Şi nu s-a opus deloc:
Am urcat cu ea în şa
Şi-am zis calului aşa:
Du-ne murgule-n galop
Peste grui, peste prislop
Şi opreşte-te acasã,
Fiindcã mi-am gãsit mireasã!
Ea va fi a ta stãpânã
Şi-ţi va da ovãz din mânã
Şi apã dintr-o cofiţã,
Mie îmi va da guriţã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc mult Allexya si Necol, ma incurajati pentru acest gen de poezie cu care am mai cochetat si altadata si promit ca voi mai incerca. Multumesc inca odata pentru incurajari.
