De-atât amar de ani v-alegem tot pe voi,
Vã credeţi floarea, vreţi sã fiţi elita,
De când sunteţi ai neamului ,,eroi’’
Aţi atentat la hrana noastrã, pita.
Voi vã permiteţi lucruri care
Nu şi le pot permite împãraţii,
La voi şi conştiinţã-i de vânzare:
Trãdaţi pãrinţii şi vã vindeţi fraţii.
Puţin a mai rãmas în ţarã de vândut,
Nu mai e mult, o sã ne vindeţi şi pe noi,
Dar n-aveţi cui cãci preţul e scãzut
Şi ne pãstraţi flãmânzi sã vã votãm pe voi.
V-aţi creat legi sã fiţi în siguranţã,
Doar pentru cercul vostru de pãgâni,
Şi ne-aţi lãsat pe noi în ignoranţã,
Ne credeţi proşti, iar voi sunteţi stãpâni.
Obrazul vã e gros, n-aveţi ruşine,
Pânã şi-n jaf aţi depãşit mãsura,
Crezând cã orişice vi se cuvine,
Acum tot cei sãraci plãtesc factura.
Iar dacã cineva mai are milã
Dorind ca jaful ţãrii sã-l opreascã,
Vã puneţi nesimţirea drept pravilã,
Nici Dumnezeu sã nu vã osândeascã.
Of Doamne! Cât va mai dura blestemul?
Îngenunchiat de hoardele barbare
Mi-au fost mereu poporul, neamul,
Şi cotropiţi am fost nevoie mare!
Şi sânge am plãtit şi bir la împãrat,
Am fost mereu încãlecaţi de monştri,
Ne-au asuprit şi viaţa ne-au furat
Dar cel mai crud ne-au jefuit ai noştri!
Am fost sub cizmã de strãini tirani,
În gena lor nu era scrisã mila
Şi tot aveau momente când erau umani,
Cum nu-s ai noştri y, x şi camarila.
De fapt, noi nu vrem sã vã cerem milã,
Suntem cãliţi sã suportãm povara,
Dar sã plecaţi cã ni se face silã!
Sã ne lãsaţi, ca sã respire ţara!
Plecaţi definitiv, cãci în concedii
Aţi tot plecat mereu pe cârca noastrã,
V-aţi dezmãţat şi-aţi cheltuit în dodii
Şi v-aţi întors flãmânzi la haita voastrã.
Noi nu vrem sânge, cãci sutem creştini:
Plecaţi cãpuşe ce vã sugeţi neamul!
Ne predicaţi ca cei mai buni români
Parcã n-am şti care vã este hramul!
Destul! Cãci ţara va fost propria moşie!
Luaţi acuma laba de pe ea!
Chiar de ne-o lãsaţi în sãrãcie,
Dacã plecaţi, noi şanse vom avea!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
E adevarat si trist Necol! Multumesc pentru lectura!
