Ca roua dimineţii
Curatã te-ai nãscut
Şi prin vâltoarea vieţii
Curatã ai trecut.
Atâta puritate
În chip şi-n suflet porţi,
Şi gânduri nepãtate
Nutreşti zile şi nopţi.
Ca piatra de Carrara
Rezişti prin vreme rea,
Şi eşti ca primãvara
Prin fulgii reci de nea.
Eşti purã ca şi floarea
Seninului april,
Ca lacrima, ca zarea,
Tu suflet de copil.
Te-aprinzi ca o vãpãie
Când ochi-mi întâlneşti,
Ca florile în ploaie
Timidã îmi zâmbeşti.
În ochi seninãtate
Şi-n suflet aur porţi,
Şi-n chip zãrile toate
Å¢i-au pus zefirii toţi.
Sãrut cu sete pãrul
Cel lung şi mãtãsos
Din buze adevãrul
Îl sorb; e delicios.
Iubesc în tine totul
Şi tot ce e al tãu,
Şi zâmbetul şi portul
Glasul şi Eul tãu.
Şi te iubesc şi încã
Mereu cu ochi flãmânzi,
Cu-o patimã adâncã
Crescândã zi de zi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc din suflet Maria! Am scris-o cand am cunoscut-o pe sotia, avea 21 de ani. Si acum dupa multi ani ne iubim si ne respectam la fel. Nu m-am inselat cand am scris aceasta poezie.
Va multumesc din suflet pentru citire si aprecieri! Desi scrisa cand eram mai tanar, intr-un moment crucial din viata mea , aceasta poezie ma misca si acum.