Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	POIENIŢA

Soare cald scaldã-n luminã Poieniţa din pãdure, Fânul cu miresme pure, Umple valea cea seninã. Un covor pestriţ se-ntinde Zugrãvit în mii culori, Cât poianã-i, numai flori Ce freamãtã, unduinde. Susurã izvorul rece Şi frunzişul îi rãspunde Şi-l umbreşte peste unde, Când prin piatra durã trece. Pãsãri mii cu voci de aur, Enciclopedie-n cor, Şi ca fulgul de uşor Zboarã sãgetând, un graur. Tei-şi scutur-a lor floare Care vine jos alene, Rãspândind prin buruiene Undele îmbãtãtoare. La izvorul rãcoros, Din desişuri bunãoarã, A ieşit o cãprioarã Rotind capul ei sfios. Se apropie-ncordatã Sorbind cu nesaţ licoare, Dar simţind o fremãtare Fuge tare speriatã. Dintr-un tei, o veveriţã, A sãrit printre cicori, Şi cu ochi iscoditori Ronţãie o aluniţã. Un cocoş şi-o gãinuşã Au ieşit în luminiş Şi s-aleargã pe furiş Gãinuşa-i jucãuşã. Toatã fauna şi flora Într-un joc de basm s-au prins Şi-n poianã s-au întins, E poianã tuturora.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc frumos Mihaela!	Nicu Constantinescu
2.	Pe gustul meu! Cititã cu încântare!	Mihaela Oancea
3.	Multumesc frumos BC1944, reverenta este reciproca.	Nicu Constantinescu
4.	Da, frumos. Reverenţã.	BC1944

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]