De-atâta nerãbdare, cu greu orele curg
Şi atât de mare zbucium într-un galop de murg!
Gonind pe drumuri rele cu multe vitregii,
Spre revederea dulce din orele târzii,
Strunind cu dibãcie tot în galop venind,
El tânãrul cãlare cu pintenul lovind,
Se-avântã peste dealuri, se-avântã peste munţi,
Riscând trecând cãlare pe şubredele punţi,
Zburând peste izvoare, zburând şi peste stânci,
Gãsind cu greu cãrãrea prin vãile adânci.
Distanţa e prea mare şi timpul e-n amurg
Şi spumele s-adunã pe bietul cal, pe murg;
E multã nerabdare, timpul nu stã în loc,
Se roagã cu credinţã sã-i fie cu noroc;
Noaptea îl prinde-n munţi, se-apropie furtuna,
E beznã, e potop ca iadul, e totuna.
Dar el bãrbatul tânãr, voinic ca un Ciclop,
Nu-l sperie furtunã, nu-l sperie potop.
În satul dintre ape acolo-într-o vâlcea,
O fragedã copilã de zile nu dormea,
De multã aşteptare cu greu orele curg,
Ascultã-n depãrtare s-audã trap de murg.
Cum de atâta vreme nu aflã nici un semn,
La geam stã nemişcatã pe scaunul de lemn.
Ascultã-n depãrtare la geam cu o ureche,
Sfârşitã e acum de-un dor fãrã pereche.
Cum noaptea este lungã şi dorul nesfârşit,
Copila obositã la geam a adormit.
Furtuna bate-n geam, ea cade în visare
Şi-n visul ei zãreşte voinic, frumos, cãlare.
Cãsuţa dintre ape se-aratã-n zorii zilei,
Iar soarele rãsare pe creştetul copilei;
În vis se adânceşte iubirea ei curatã,
Se simte strânsã-n braţe, se simte apãratã;
Surâde-n somn copila, iar inima-i tresãltã
Se simte mângâiatã se simte sãrutatã;
Din somnul ei adânc, din dulcea ei visare,
Deschide-ncet o geanã şi pulsu-i creşte tare:
Zãreşte de aevea spre marea ei mirare,
Cãci visul, nu e vis, nu e doar vis de fatã,
El chiar o tine-n braţe şi chiar e sãrutatã!
Ma bucur mult fiindca ti-a placut Allexya! Imi trece des prin minte ideea de a scrie proza, am unele incercari cu subiecte reale, dar nici eu nu inteleg de ce nu ma incumet. Poate acum la sugestia ta voi avea curaj sa incerc.
Imi place foarte mult stilul, ideea poeziei si felul in care curg versurile. Cred ca ti-ar prinde bine sa scrii si proza, ai darul povestirii. Foarte frumos!
