Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	DUPÄ‚ ASFINÅ¢IT

Dup-o zi mare de varã, Alergând pe bolta mare, Se ascunde-n prag de searã, Craiul zilei, mândrul soare. Cu o ultima privire Catã înc-odatã-n lanuri Şi fãrã sã prind de ştire, Se ascunde dupã dealuri. De aici, amurgu-i rege Cu a lui rãcoare dulce, Ialomiţa-n unde curge, Şi spre Dunãre se duce. Eu rãpit de-al luncii freamãt, De acest tablou vrãjit, M-am oprit din al meu treacãt Sã mã-mbãt în asfinţit. De pe mal, cu sure plete, Se apleacã peste apã, Sãlcii, parcã le e sete Şi din apã se adãpã. Mii de greieri pentru mine Au compus taraful mare, Ca sã-mi cânte, sã m-aline Dupã sfinţit de soare. Cu acorduri de cavale Apa curge-ncet, încet, Aducând parcã la vale Înserarea din brãdet. Licurici, vrãjite stele, Se aprind aici în iarbã, Stârnind dorurile mele Care-ncet, încep sã fiarbã. Şi aşa pe înserate În acest tablou vrãjit, Toate dorurile, toate, Mã învãluiesc cumplit. Pe oglinda apei, luna A-nceput un joc artistic, Pe când apa cântã-ntr-una Cântul meu de dor fantastic.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc Puianmarius pentru citire si apreciere!	Nicu Constantinescu
2.	Frumos!	Puianmarius
3.	Multumesc Dorian!	Nicu Constantinescu
4.	Frumos asfintit!	Marcoci Dorian
5.	Multumesc Necol!	Nicu Constantinescu
6.	Multumesc Allexya!	Nicu Constantinescu
7.	Si pe mine m.a dus spre visare poezia ta.	necol29
8.	Dupã asfinţit lumea, natura, inclusiv omul, îşi dezvãluie o nouã faţã...parcã este mai mult curaj, mai ales curajul de-a visa, de-a vedea cu ochii sufletului taine pe care mintea nu şi le poate explica. Îmi place poezia, induce o stare de reverie.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]