Autor:	Nicu Constantinescu ( Nicu Constantinescu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	VISUL UNEI FECIOARE

În seara asta rece, Fereastra-i descuiatã Şi luna raza-şi trece Peste aurita-i pleatã. Şi buzele cãrnoase Le scaldã în luminã Şi genele frumoase Şi funtea ei seninã. Când luna radioasã Dupã un nor dispare, Se furişeazã-n casã Un Fãt Frumos cãlare; Descalecã îndatã Calul lui aripat, Priveşte lung la fatã Şi cade lângã pat. Pe braţe o ridicã Cu dorul lui nespus, Ca pe o pãpuşicã, Iar calul zboarã, sus. Peste pãduri ca-n basme Plutesc acum cãlare, Îi însoţesc fantasme Peste câmpii în floare. În pajiştea-nverzitã Opresc şi fac popas, În lumea neştiutã Petrec apoi un ceas. Calul în vânt necheazã, Din nou pornesc la drum Şi îngerii de pazã Îi însoţesc acum. Şi zboarã, încã zboarã Mai sus şi tot mai sus Şi vraja-i înfioarã Iar luna-i spre apus. Încet luna dispare În neguri se avântã Şi-o mare adunare Petrece-acum la nuntã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Ma bucur ca ti-a placut si ca povestea mea a transmis ceva.	Nicu Constantinescu
2.	Poveste frumoasã, romanticã, în stil eminescian. Foarte mult îmi place, îmi dã o stare de visare. Frumos!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]