Doamne, mieâ€"mi place viaţa!
Mai lasã-mã sã stau în ea,
Sã râd la soare dimineaţa
Şi în amurg s-aleg o stea,
Din miliardele de stele
Ce se aprind şi strãlucesc,
Şi ne alinã câte-s rele
Din spaţiul nostru pãmântesc;
Şi peâ€"nserat când adierea
Mã mângâie peste obraz,
Sã sorb din univers tãcerea
Prea încãrcatã de extaz;
S-aud cum susurã izvorul
Şi cum dã iarbã din pãmânt,
Sã retrãiesc din plin fiorul
Cel plin de viaţã, drag şi sfânt.
Sã numãr clipeleâ€"n tãcere
Şi sã degust a lor dulceaţã,
Apoi s-adorm fãrã durere
Şi-n zori sã mã trezesc la viaţã,
Cãci mie-mi place viaţa Doamne,
Mai lasã-mã sã stau în ea,
Am mai greşit şi eu pesemne,
Tu sã nu-mi dai vreo boalã grea!
Îmi place sã simt învierea
Când crângurile înverzesc
Şi sã ascult privighetoarea
Când toate florileâ€"nfloresc,
Sã-mi între în plãmâni rãcoarea
Pãmântului care rodeşte,
Şi din livezi sã miros floarea
Când adierea se stârneşte.
Sã stau pe malul unei ape,
S-ascult cum curge clipocind,
Când în amurg ceru-i aproape
Şi licuricii se aprind,
Peste iubiri incandescente,
Peste iubiri care renasc,
Peste idile inocente
Şi care din hazard se nasc!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Corect! Natura nu ne pedepseste, ba ne accepta si ne integreaza in sanul ei cu conditia sa nu-i stricam echilibrul. Multumesc pentru lectura si apreciere!
Multumesc mult Allexya, de cele mai multe ori optimismul vine si trebuie sa vina din natura, din tot ce ne inconjoara. Eu unul de acolo imi incarc bateriile. De acolo ne si lungim viata.
Nicu mã bucur sã citesc o altã poezie optimistã care mã duce mai aproape de naturã, oricum imaginile expuse sunt superbe. Cât priveşte titlul, nu-ţi pot spune decât viaţã lungã şi ani cât mai fericiţi!
