Anunţ:
Antologie literară colectivă
Cuvinte mari de ce-ar mai fi
Când vorbele nu fac un ban,
Iar cu un gest poţi ofili
Un vis profund şi diafan?
Cu-n gest poţi înflori un zâmbet
Curmând tristeţea din priviri,
Uscând o lacrimã de plânset
Pornit din triste amintiri.
Cum dirijorul cu bagheta
Nu are-n vârful ei cuvinte,
Ci doar din gesturi, opereta
Vibreazã-n suflete, fierbinte.
Nu e nevoie de cuvinte
S-aparã sufletu-n oglindã,
Cu gesturi mici şi nimerite
Faci o dorinţã, zbor sã prindã.
Nu e nevoie de cuvinte
Sã afli o realitate,
Gesturi minore pot transmite
Urã sau dor, loialitate.
Cu-n gest poţi omorî o floare,
Sau poţi urca un gând la cer,
Cuvintele sunt pieritoare,
Pe când un gest nu-i efemer.
Cu-n gest poţi face pace din rãzboi,
Poţi sã aduci în suflet mângâiere,
Fãrã cuvinte-i linişte-ntre noi,
Fãrã cuvinte nu-nseamnã tãcere.
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
Multumesc pentru aprecieri Allexya!
Nicu Constantinescu 2.
Adevãrat. Frumoasã ideea poeziei.
3.
Multumesc mult Dorian! Ma bucur ca am parte de comentarii pozitive.
Nicu Constantinescu 4.
Domnule Profesor, multumesc pentru citire si aprecieri! O zi buna!
Nicu Constantinescu 5.
O poezie bogata,cu adevaruri rostite foarte frumos!
Marcoci Dorian 6.
Frumoasã şi profundã poezie, ca de obicei.
E adevãrat *Cu-n gest poţi face pace din rãzboi*, iar eu aş adãuga: cu un cuvânt poţi face un rãzboi din pace.
BC1944
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»