Fãrã tine-aş fi fost o frunzã rãnitã
Alergatã haotic de vântul pribeag,
Veşnic cãlãtor fugãrit de ispitã,
Tânjind dupã o îmbrãţişare în prag.
Aş fi fost amintirea golitã de rost,
Aruncatã-n arhivele vremii, uitatã,
O ilustratã ştearsã de vremea ce-a fost,
O filã de carte nescrisã vreodatã.
Aş fi fost anonimul celebru, uitat,
Rãtãcit într-o garã tristã, pustie,
Doar de vise fantomã ades vizitat,
La ceasuri de searã, de dupã beţie.
Un pribeag pierdut într-o lume nebunã,
Pelerin târându-mã fãrã luminã,
Navigator pe mari în nopţi fãrã lunã,
Odihnind pe-a hazardului strapontinã.
Iubito, tu mi-ai dat o parte din tine,
M-ai înnobilat şi mi-ai dat aripi sã zbor,
Te-am simţit mereu jumãtate din mine,
Doar cu tine sunt tot, doar de tine mi-e dor.
Florin, o sotie buna e trei in una: e si iubita si sotie si mama pentru copii. Tu ai dreptate, dar eu dupa patruzeci si unu de ani de casnicie, simt toate cele trei calitati. Suntem de moda veche ce vrei!
Fãrã tine-aş fi fost o frunzã rãnitã
Alergatã haotic de vântul pribeag,
Veşnic cãlãtor fugãrit de ispitã,
Tânjind dupã o îmbrãţişare în prag.
