|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Azi, frunzele mai alergau în vânt,
E semn cã sunt ultimile solii
De toamna rece, ultimul cuvânt
Şi bun motiv de triste rapsodii.
Ca frunzele ce pribegesc în vânt,
Mã simt şi eu haihui, un biet pribeag;
Le calc cu teamã când cad la pãmânt,
Sufãr şi parcã-n suflet sunt beteag.
Fug atunci şi m-aşez la fereastrã
Şi dau frâu frãmântãrilor mele,
Alint ultima floare din glastrã,
Nu vreau sã calc, sã rãnesc frunzele.
Tot în vânt parcã zboarã iubirea
Şi-i rãpitã de-o mânã avarã,
De-acum n-o sã mai plec nicãierea,
Protestez pânã la primãvarã.
|
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
